Ce este piciorul plat, ce se intampla si cum se trateaza

Posted by Tunde on iulie 09, 2013 in Experiete, Sfaturi, Studii,

     Mersul este un act esenţial în existenţa omului. Viaţa socială şi profesională a fiecăruia dintre noi este condiţionată, în mare măsură, de ortostatism şi locomoţie.  

                                           

                                                           

             

Platfusul – piciorul plat sau arcada căzută - este o condiție medicală obținută prin aplatizarea bolților piciorului, făcând ca suprafața tălpii să vină în întregime sau aproape în întregime în contact cu solul. Este o deficiență ce se încadrează în modificările structurale ale suprafeței de sprijin. Poate fi unilateral sau bilateral.
Suprafața de sprijin este reprezentată de fata plantară a piciorului, comparată datorită formei anatomice cu o boltă. Aceasta se împarte în două bolți longitudinale, internă si externă și una transversală, anterioară, mai scurta. În timpul sprijinului, contactul pe sol se realizează în mod normal pe calcâi, marginea externă a talpii si fața plantară a antepiciorului.

                 Piciorul plat trebuie considerat ca un răsunet local al unor perturbări ale organismului, care ar slăbi rezistenţa la efort a aparatului musculo-ligamentar neîngăduind piciorului să funcţioneze corect. Nu se poate spune că este afectat un sex mai mult decât celălalt.

Clasificare:

        -Piciorul contractat (dureri vii pe faţa internă şi plantră a piciorului) iradiate in membrul inferior- contractură a muşchilor gambieri ce încearcă să menţină bolta piciorului; mers pe partea externă a piciorului; proeminenţa tendoanelo extensorului comun al degetelor contractat; semnul Gosselin (Durere intensa la abductia membrului inferior): imobilitatea piciorului.

        -Piorul plat fixat (mers dureros, cu sprijin pe marginea internă a piciorului unde se constată artroză deformată)

        -Piciorul plat reducibil (dureri la eforturi şi oboseală la mers, ortostatism prelungit: axa mediană gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis în afară de peste 10°.

           Cauzele care pot duce la apariţia piciorului plat sunt multiple şi variază, fiind legate, în mare măsură, de condiţiile fiziologice, patologice şi sociale specifice acestor perioade. Aceste cauze se pot diferenţia în funcţie de vârstă astfel:

1 În prima copilărie :

-- factori familiali;

-- congenitalitatea;

-- primii paşi a) mersul precoce

                      b) poziţia supinatorie

2 În a doua copilărie:

-- tulburări de creştere;

-- rahitism;

-- toxiinfecţii a) poliomielita

                      b) intoxicaţiile în covalescenţă

3 În adolescenţă:

-- pubertatea;

-- slăbiciune musculară legată de creştere;

-- supraîncărcare    a) creşterea scheletică rapidă

                               b) efort profesional

                               c) amputaţie la un membru inferior

4 La adult:

-- profesii cu ortostatism prelungit;

-- obezitate;

-- viaţă sedentară

     Piciorul plat congenital se dezvoltă în viaţa intrauterină, iar o parte din cazuri au caracter familial. Aceasta stă sub influenţa unui factor endogen şi apare, în general, înainte de naştere, însă mai frecvent la primele încercări ale copilului de a merge.

     Piciorul plat care apare la copii dispare o dată cu vârsta, dar el poate să rămână definitiv în contextul unor factori favorizanţi.

        De asemenea, piciorul plat mai poate să apară şi datorită unor profesii care solicită ortostatismul prelungit şi mersul pe distanţe mari.

   În cazul piciorului plat sunt două categorii de leziuni: ale oaselor şi ale muşchilor.

        La nivelul oaselor capul astragalului începe să se încline în jos şi înăuntru ducând la distrugerea ligamentului calcaneo-astragalian şi la alunecarea în sus a scafoidului în timp ce calcaneul se răsuceşte în pronaţie. Oasele metatarsiene suferă o mişcare de supinaţie care face ca faţa lor dorsală să privească cranial şi nu înăuntru.

        La nivelul muşchilor aceştia se atrofiază.

        Toate acestea determină dezvoltarea osteofitelor şi a crestelor osoase.

 Primul stadiu se caracterizează prin apariţia senzaţiei de oboseală, mai ales după un mers îndelungat şi prin prezenţa uneu tulburări vasomotorii şi secretorii.

        În al doilea stadiu durerile se accentuează şi încep să iradieze spre gambe, genunchi şi şold îngreunând mersul şi făcând imposibil ortostatismul prelungit. Apare contractura musculatură şi punctele dureroase la presiune.

Stadiul al treilea se caracterizează prin existenţa unor procese de artroză deformantă care accentuează durerea şi favorizează fixarea deformărilor.

Se întâlnesc frecvent şi manifestări neurologice. Mulţi bolnavi au picioarele reci, violacee, cu transpiraţii abundente. Edemele maleolare apar uşor după oboseală şi se observă în special la femei în jurul gleznei, dar este mai evidentă deasupra marginii sau baretei pantofului.

        În ceea ce priveşte simptomatologia generală, trebuie să remarcăm stările psihice speciale pe care le crează piciorul plat. Prin durerile vagi, uneori permanente şi fără cauză precisă, dă naştere la neurosteniforme. Bolnavii sunt înspăimântaţi de impotenţa lor funcţională.

         Printr-un control se realizează primul contact dintre medic şi pacient. De aceea, importanţa sa depăşeşte simpla valoare a culegerii de date pur medicale, deschizând o cale a  cunoaşterii pacientului sub raport psihologic, social şi educaţional, aspect deosebit de important în alcătuirea programului de recuperare, mai ales a celui pe termen lung. Datele anamnestice trebuie să cuprindă date generale despre bolnav, antecedentele acestuia, evoluţia bolii, cât şi să lămurească sediul şi caracterul durerii, factorii care o ameliorează şi cei care o agravează, cât şi impactul pe care îl are piciorul plat asupra stabilităţii şi mobilităţii bolnavului.

   Dr ortoped va face o inspectie atentă a bolţii plantare, punând bolnavul să stea într-un picior pe un plan tare şi dur cum ar fi o masă sau podea de ciment, pe o scândură sau pe parchet. Ne vom da astfel seama care este gradul de prăbuşire a bolţii.

        Tot prin inspecţie trebuie să observăm şi insuficienţa musculară. Un semn preţios, care poate pune diagnosticul încă din faţa în care prăbuşirea bolţii plantare nu a devenit evidentă, este contracţiatendonului extensorului degetului mare, care în unele cazuri se vede proeminând sub piele ca o coardă.

                                           Picior plat - desen

                                        Piciorul Carlei

  Dupa inspectie vine: examenul radiografic al piciorului plat nu este de obicei necesar pentru punerea diagnosticului ajutând doar în următoarele cazuri:

-- la un bolnav care are o plantă plată şi la care nu suntem siguri că există şi o prăbuşire a bolţii plantare

-- când există bănuiala unor procese patologice supraadăugate ( artroze, exostoze )

-- în faţa rarelor cazuri în care diagnosticul diferenţial este dificil.

        

  Evoluţia bolii

În evoluţia piciorului plat s-au stabilit 4 perioade:

a) perioada 1 -- picior plat fără fenomene subiective;

b) perioada 2 -- picior plat reductibil la durere şi oboseală la efort;

c) perioada 3 -- picior plat contractat şi dureros;

d) perioada 4 -- picior plat rigid, ireductibil, cu fenomene de artroză.

       Între complicaţiile care pot să apară se numără: degete în ciocan,  exostozele calcaneene.

        Pronostic:

         În cazul pacienţilor cu picior plat prognosticul este favorabil dacă se folosesc talonatele (sustinatoare plantare).

        Nefavorabil dacă nu se folosesc talonetele din timp iar platfusul poate ajunge în gradul 4 adică prăbuşirea bolţii plantare.

       Tratament

        1. profilactic are o deosebită importanţă. La vârsta primilor paşi există câteva principii de igienă, care nu trebuie să fie neglijate nici de medic şi, mai ales, nici de părinţi.

        Piciorul plat congenital trebuie imediat corectat şi tratamentul urmat un timp îndelungat pentru că acesta nu se îndreaptă de la sine.

        Din dorinţa părinţilo de a-şi vedea copiii mergând, există tendinţa de a-i încuraja să se ridice cât mai repede în picioare. Copilul nu trebuie forţat să se ridice din mersul său de-a buşilea înainte de a încerca el însuşi să se ridice şi să se susţină. Nu trebuie uitat faptul că punctele de sprijin ale piciorului cum sunt scafoidul, al doilea şi al treilea cuneiform, epifizele tibiei sau epifizele peroneului se osifică abia în al doilea an de viaţă. Precocitatea poate aduce mari neplăceri.

        Atunci când copilul începe să meargă este recomandabil să fie lăsat umble şi să se joace cu picioarele goale, atât în casă, cât şi în grădină, într-un loc curat, acoperit cu nisip şi îngrădit, special amenajat pentru el. În felul acesta este permisă o mai bună dezvoltare a musculaturii plantare şi hrănirea tegumentului decât în încălţămintea greu de adaptat piciorului copilului mic în continuă creştere. În plus va putea astfel profita de aerul curat şi de soare care fac bine.

      Este de asemenea recomandabil ca atunci când a mai crescut ( în jurul vârstei de 4-5 ani ) să fie lăsat să alerge şi să se joace cu picioarele goale pe pământ tare, micile neregularităţi ale solului contribuind la formarea bolţii şi la hrănirea ei prin contracţia continuă a musculaturii plantare. În felul acesta îşi va dezvolta o bună boltă plantară şi o formă frumoasă a picioarelor.

        Cultura fizică şi sportul, aplicate metodic şi sub supraveghere medicală, trebuie considerate ca mijloace de prevenire de prim ordin ale piciorului plat.

        Gimnastica va fi, pe de o parte, un stimulent şi un puternic ajutor al dezvoltării armonioase a întregului organism, iar pe de altă parte va tonifiamusculatura proprie a piciorului.

        Cultura fizică trebuie efectuată cu plăcere, în aer curat, la soare, recreativ.

        În perioada de creştere şi, mai ales, la pubertate, copiii trebuie supravegheaţi de medic. Acesta trebuie să observe piciorul plat din timp şi să ia imediat măsurile necesare.

2.igieno-dietetic

        Regim igienic de viaţă 

–multă mişcare in aer liber plus factori naturali                                                                                                                                             

-alergatul desculţ prin iarbă, nisip, pietriş

-înotul, patinajul, schiatul)            

-restricţii la sporturile:săritura în lungime, excursii pe distanţe foarte lungi, ciclism                                        

3 medicamentos cuprinde medicamente care să amelioreze durerile provocate de piciorul plat, cât şi miorelaxante.

4 ortopedic- chirurgical

 ortopedic constă în punerea în aparat gipsat a piciorului afectat care se execută conform regulilor după care se iau mulajele. Se va reduce mai întâi piciorul plat corectând valgusul şi apoi se vor trage liber feşele gipsate după ce s-a căptuşit în prealabil piciorul cu un strat subţire de vată şi s-a tras circular o faşă de tifon moale.

        Aparatul gipsat va mobiliza  articulaţia tibio-tarsiană, întinzându-se până sub genunchi, pe care îl va lăsa liber. Se va mula foarte bine atât bolta longitudinală, cât şi pe cea transversală cu ajutorul podului palmei în timp ce se usucă gipsul.

        Aparatul gipsat va fi ţinut de bolnav timp de 20-30 zile, timp în care acesta va sta în pat.

        La scoaterea aparatului gipsat, dacă piciorul a devenit suplu şi reductibil, el va fi apt pentru un tratament conservator. În timpul cel mai scurt el va purta susţinător plantar, confecţionat după mulaj.

       

    Susţinătorul plantar are rolul de a menţine bolta plantară fiziologică normală a piciorului. El împiedică accentuarea deformării, fixarea şi apariţia fenomenelor de incongruenţă, suprimând totodată durerea şi oboseala. Acest susţinător nu-şi poate îndeplini rolul său decât dacă este perfect mulat după forma piciorului corectat, altfel devenind un instrument de tortură pe care bolnavul nu-l va putea suporta.

Ca o paranteză trebuie menționată importanța talonetelor sau a sustinatori plantari, care trebuie sa fie individualizați după caz, realizați în urma unei amprentări precise, manuale sau computerizate.

        Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un susţinător plantar sunt următoarele:

-- să ridice bolta plantară şi să protejeze piciorul;

-- să aibă exact forma piciorului corectat;

-- să fie elastic, astfel să se adapteze perfect mişcărilor piciorului;

-- să nu strângă piciorul ;

-- să nu ocupe mult loc în pantof;

-- să nu stânjenească forţa musculară, precum şi nervii şi vasele;

-- sănu fie greu ( circa 60 de grame ). 

        Bolnavul trebuie să evite pe cât posibil statul prelungit în picioare şi, dacă este cazul, să renunţe la profesia sa care solicită un efort mare din partea membrelor inferioare în schimbul uneia sedentare.

        - chirurgical  se adresează părţilor moi, oaselor şi articulaţiilor. Ca intervenţie asupra părţilor moi s-a recondat deplasarea inserţiei muşchiului gambier anterior pe osul scafoid, ca în felul acesta să se menţină bolta plantară.

Tratament   Pana la 4 ani este posibila vindecarea spontana. Dupa aceasta varsta, sau chiar inainte se poate incepe gimnastica medicala si inotul. Sunt contraindicate sporturile care presuspun ortostatism prelungit. Medicul va recomanda familiei copilului urmatoarele: - sa se realizeze igiena locala cu multa precautie copilul sa mearga ocazional cu talpile goale si sa poarte incaltaminte fiziologica, exercitii de tipul: mers pe varfuri, mers pe marginea externa a piciorului. Sa evite ortostatismul prelungit

     Dupa 4 ani: sustinatoare plantare de mentinere a boltii.

1. Tratamentul prin Hidro-termoterapie (tehnica efecte).

Hidrotermoterapia este o metodă preţioasă pentru terapeut şi indiscutabilă pentru igienă. Majoritatea bolnavilor cu picior plat au tulburări trofice care se traduc prin transpiraţii abundente şi uneori fetide. O baie caldă de picioare în fiecare seară are un dublu scop, acţionând favorabil prin mecanismele specifice hidroterapiei.

        Se mai foloseşte şi proecţia de curenţi de apă caldă pe grupe musculare. În cazurile de debilitate care favorizează piciorul plat se recomandă băile de soare, iar pentru tonifierea musculaturii împachetările cu nămol.             

   

2. Tratamentul prin Electroterapie (tehnica-efecte).

        Electroterapia, prin multiplele sale tehnici, cu efect specific contribuie la uşurarea suferinţei de picior plat.

        Se va aplica tratament cu ultrasunet şi cu curenţi diadinamici.

                Tratamentul cu ultrasunet se pote face în două feluri:

1 -- prin contact direct cu tegumentul, folosindu-se ca strat intermediar gel, ulei sau vaselină

        În acest caz, capul emiţătorului trebuie să se plimbe pe tegument prin intermediul gelului fără a se apăsa prea tare şi imprimând o mişcare circulară sau liniară. Este important să se folosească o viteză cât mai mică a capului emiţătorului.     Trebuie să se urmărească ca în permanenţă să aibă un contact perfect cu tegumentul şi să fie în poziţie perpendicular faţă de acesta.

2 -- prin contact indirect (în apă) când se interpune între capul emiţător şi tegument un strat de apă.

3. Masajul, pe lângă efectul antalgic, este şi miorelaxant sau, dacă se doreşte, poate fă şi tonifiant în funcţie de manevrele folosite. Poziţionarea bolnavului este deosebit de importantă deoarece fiecare poziţie permite o mai bună abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate.

Masajul este un procedeu indispensabil oricărei reeducări. Este de necontestat valoarea sa în ameliorarea circulaţiei locale, în favorizarea drenajului sanguin şi limfatic al piciorului, în resorbţia edemelor, în ameliorarea nutriţiei ţesuturilor ca şi în normalizarea tonusului muscular.

Masajul reprezintă ansamblul de mişcări manuale sau mecanice care mobilizează metodic un ţesut sau un segment în scop terapeutic. În cazul piciorului plat se va face mai întâi masajul regional, apoi zonal şi selectiv, în aplicarea sa nefăcându-se separarea între masajul gambei şi cel al piciorului care ne interesează în mod deosebit.

                                                   

 Efectele  masajului:

Efecte locale:

1. Acţiune sedativă asupra:

-   durerilor de tip nevralgic;

-   durerilor musculare şi articulare.

        Acţiunea sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat extraceptorii şi proprioceptorii existenti.

2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul această acţiime se exercită prin manevre mai energice care comprimă alternativ vasele sangvine.

3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie în zona masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor de stază. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă periferică şi apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la periferie spre centru.

 4. Kinetoterapie.

  Şezând, rulăm talpa înainte şi înapoi pe rotiţele de lemn, aproximativ 3-5 minute.
  Şezând, cu picioarele pe un baston mai scurt, cu ambele picioare rulăm bastonul înainte şi înapoi, aproximativ 3-5 minute.
 Şezând, prindem un serveţel cu degetele de la picioare îl ridicăm în aer şi apoi îi dăm drumul, 30 de repetătări.
 Şezând, cu talpa pe o minge mai moale, rulăm înainte şi înapoi piciorul, după care prindem mingea cu degetele şi o ridicăm de pe sol, 30 de repetări.
 Şezând, prindem o minge cu ambele picioare, o ridicăm de la sol şi apoi revenim, 30 de repetări.
 Şezând, alegem şi prindem câte o pietricică cu degetele de la picioare şi o mutăm în lateral, până terminăm toata grămada şi apoi le muăm înapoi cu celălalt picior.
 Şezând, ridicăm călcâiul de pe sol şi rămânem în sprijin pe vârfuri, 30 de repetări.
 Şezând, strângem un prosop prin tragerea lui cu degetele de la picioare, 5-10 repetări.
 Şezând, strângem o sfoară cu degetele de la picioare, 5 repetări/ picior.
 Mers cu paşi mici în lateral pe un baston şi / sau pe un cerc, 5 repetări.
 Mers pe vârfuri, 5 min.
 Mers pe partea externă a labei piciorului, cu degetele strânse ( ţinând o pietricică între degete), 5 min.
 Urcat şi coborât pe scara fixă (spalier),treaptă cu treaptă, păşind pe mijlocul tălpii, 5 repetări.
 Sprijin pe genunchi, ducerea alternativă a picioarelor întinse înapoi, cu vârfurile bine întinse şi păstrând contactul cu solul, 30 repetări.
 Stând pe genunchi, mâinile pe şold, vârfurile întinse, trecerea în aşezat pe călcâie, 30 de repetări.
 Mers pe vârfuri pe un plan înclinat, 5 min.
 Bicicletă de cameră, 10-15 minute.

                  EXERCIŢII DE RECUPERARE PENTRU                                  PICIORUL PLAT

I.

Exerciţii din gimnastică

1. Pacientul din şezând pe un scaun rulează cu planta o minge in toatedirecţiile  

2. Pacientul din şezând prinde cu degetele membrului inferior o bucată de pânză şi o ridică de pe sol

3. Din şezând: abducţia membrelor inferioare+ flexia genunchilor +rotaţieinternă+supinaţie, astfel încât plantele celor două membre se privesc. Seincearcă menţinerea in poziţie timp de 10 secunde.

4. Din şezând, pacientul execută flexia gambei pe coapsă şi flexia plantarăîncercând să-şi atingă şezutul cu vârfurile degetelor.

5.Din decubit dorsal cu membrele inferioare în faţa unui spalier. Pacientulsprijină planta uni membru pe a-2-a treaptă a spalierului. Celălalt membrurămâne pe sol. Pacientul încearcă ridicarea feselor şi a trunchiului de pe planul solului, împingându-se în treapta spalierului

 

6. Mers pe vârfuri.

7. Mers pe călcâie

 

  

8. Folosirea stepper-ului

9. Mers pe bicicletă

10. Din patrupedie: se asează o eşarfă între membrele superioare şi celeinferioare. Pacientul incearcă să prindă cu degetele piciorului eşarfa şi să omute în spate. 

 Exercitii in apa:

1. Sărituri pe vârfuri

2. Mers pe partea laterală a piciorului

3. Din ortostatism: un membru inferior rămâne fixat pe sol, în timp ce, celde-al doilea membru face cu ajutorul piciorului un unghi de 90 grade cu piciorul de sprijin. Se execută mişcarea de ridicare pe vârful piciorului II,apoi de sprijinire pe partea dorsală a falangelor. Se revine in poziţie iniţialăfăcând trecerea pe vârful piciorului.        ( mişcare de balet).

 

4. Din ortostatism: pacientul este rugat să ţină membrele inferioare apropiateşi să incerce răsucirea genunchilor spre lateral. Genunchiul drept spre parteadreaptă, iar cel stâng spre partea stângă. Facand această mişcare se produce prin rotaţia externă a tibiei o ridicare a arcului plantar şi supinaţia piciorului

 

5. Pacientul stă cu spatele la marginea bazinului şi se ţine de aceasta. Execută flexia coapsei pe bazin la aproximativ 90 grade, cu genunchii inextensie si cu flexie plantară maximă. Din această poziţie execută forfecăriale membrelor inferioare( dreptul sus şi stangul jos, apoi invers)

 III. Exerciţii din înot.

1.Brat cu picioarele în supinaţie

 

2. Craw cu flexie plantară 

3.Fluture cu flexie plantară şi uşoară supinaţie a picioarelor

  

4.Picioare-spate: membrele inferioare execută forfecări uşoare menţinând în permanenţă flexia plantră. Pacientul “bate apa” cu tălpile.

 

5. Pacientul îşi aşează toracele pe o plută şi execută mişcări de adducţie şi abducţie ale membrelor inferioare

6. Pe burtă cu pluta(sub torace) execută forfecări cu membrele inferioare insus şi in jos

7) Asigurat cu bagheta plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de pedalarea membrelor inferioare în apă.

8) Asigurat cu bagheta în jurul trunchiului, mişcări de antepulsie şiretropulsie a membrelor inferioare.

9) Asigurat cu bagheta plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de abducţie şi adducţie a membrelor inferioare.

10) Din plută pe spate, pacientul efectuează flexia copasei pe bazin şi agambei pe coapsă, cu flexie plantară; ajutat de kinetoterapeut.

Totul a fost cules din diferite studii si referate de pe internet o sa revin si cu sursele prin linkuri.