Mersul este un act esenţial în existenţa
omului. Viaţa socială şi profesională a fiecăruia dintre noi este condiţionată,
în mare măsură, de ortostatism şi locomoţie.
Platfusul – piciorul plat sau arcada
căzută - este o condiție medicală obținută prin aplatizarea bolților
piciorului, făcând ca suprafața tălpii să vină în întregime sau aproape în întregime
în contact cu solul. Este o deficiență ce se încadrează în modificările
structurale ale suprafeței de sprijin. Poate fi unilateral sau bilateral.
Suprafața de sprijin este reprezentată de
fata plantară a piciorului, comparată datorită formei anatomice cu o boltă.
Aceasta se împarte în două bolți longitudinale, internă si externă și una
transversală, anterioară, mai scurta. În timpul sprijinului, contactul pe sol
se realizează în mod normal pe calcâi, marginea externă a talpii si fața
plantară a antepiciorului.
Piciorul plat trebuie considerat ca un răsunet
local al unor perturbări ale organismului, care ar slăbi rezistenţa la efort a
aparatului musculo-ligamentar neîngăduind piciorului să funcţioneze corect. Nu
se poate spune că este afectat un sex mai mult decât celălalt.
Clasificare:
-Piciorul contractat (dureri vii pe faţa
internă şi plantră a piciorului) iradiate in membrul inferior- contractură a
muşchilor gambieri ce încearcă să menţină bolta piciorului; mers pe partea
externă a piciorului; proeminenţa tendoanelo extensorului comun al degetelor
contractat; semnul Gosselin (Durere
intensa la abductia membrului inferior): imobilitatea piciorului.
-Piorul plat fixat (mers dureros, cu
sprijin pe marginea internă a piciorului unde se constată artroză deformată)
-Piciorul plat reducibil (dureri la
eforturi şi oboseală la mers, ortostatism prelungit: axa mediană gambei face cu
axa calcaneului un unghi obtuz deschis în afară de peste 10°.
Cauzele
care pot duce la apariţia piciorului plat sunt multiple şi variază, fiind
legate, în mare măsură, de condiţiile fiziologice, patologice şi sociale
specifice acestor perioade. Aceste cauze se pot diferenţia în funcţie de vârstă
astfel:
1 În prima copilărie :
-- factori familiali;
-- congenitalitatea;
-- primii paşi a)
mersul precoce
b) poziţia supinatorie
2 În a doua copilărie:
-- tulburări de
creştere;
-- rahitism;
-- toxiinfecţii a)
poliomielita
b) intoxicaţiile în
covalescenţă
3 În adolescenţă:
-- pubertatea;
-- slăbiciune
musculară legată de creştere;
-- supraîncărcare a) creşterea scheletică rapidă
b) efort
profesional
c) amputaţie la
un membru inferior
4 La adult:
-- profesii cu
ortostatism prelungit;
-- obezitate;
-- viaţă sedentară
Piciorul plat congenital se dezvoltă în viaţa
intrauterină, iar o parte din cazuri au
caracter familial. Aceasta stă sub influenţa unui factor endogen şi apare,
în general, înainte de naştere, însă mai frecvent la primele încercări ale
copilului de a merge.
Piciorul plat care apare la copii dispare
o dată cu vârsta, dar el poate să rămână definitiv în contextul unor factori
favorizanţi.
De asemenea, piciorul plat mai poate să
apară şi datorită unor profesii care solicită ortostatismul prelungit şi mersul
pe distanţe mari.
În cazul
piciorului plat sunt două categorii de leziuni: ale oaselor şi ale muşchilor.
La nivelul oaselor capul astragalului
începe să se încline în jos şi înăuntru ducând la distrugerea ligamentului
calcaneo-astragalian şi la alunecarea în sus a scafoidului în timp ce calcaneul
se răsuceşte în pronaţie. Oasele metatarsiene suferă o mişcare de supinaţie
care face ca faţa lor dorsală să privească cranial şi nu înăuntru.
La nivelul muşchilor aceştia se
atrofiază.
Toate acestea determină dezvoltarea
osteofitelor şi a crestelor osoase.
Primul stadiu se caracterizează prin apariţia senzaţiei
de oboseală, mai ales după un mers îndelungat şi prin prezenţa uneu tulburări
vasomotorii şi secretorii.
În al
doilea stadiu durerile se accentuează şi încep să iradieze spre gambe,
genunchi şi şold îngreunând mersul şi făcând imposibil ortostatismul prelungit.
Apare contractura musculatură şi punctele dureroase la presiune.
Stadiul al treilea se caracterizează prin existenţa unor
procese de artroză deformantă care accentuează durerea şi favorizează fixarea
deformărilor.
Se întâlnesc frecvent şi manifestări neurologice. Mulţi
bolnavi au picioarele reci, violacee, cu transpiraţii abundente. Edemele
maleolare apar uşor după oboseală şi se observă în special la femei în jurul
gleznei, dar este mai evidentă deasupra marginii sau baretei pantofului.
În ceea ce priveşte simptomatologia
generală, trebuie să remarcăm stările psihice speciale pe care le crează
piciorul plat. Prin durerile vagi, uneori permanente şi fără cauză precisă, dă
naştere la neurosteniforme. Bolnavii sunt înspăimântaţi de impotenţa lor
funcţională.
Printr-un control se realizează primul
contact dintre medic şi pacient. De aceea, importanţa sa depăşeşte simpla
valoare a culegerii de date pur medicale, deschizând o cale a cunoaşterii pacientului sub raport
psihologic, social şi educaţional, aspect deosebit de important în alcătuirea
programului de recuperare, mai ales a celui pe termen lung. Datele anamnestice
trebuie să cuprindă date generale despre bolnav, antecedentele acestuia,
evoluţia bolii, cât şi să lămurească sediul şi caracterul durerii, factorii
care o ameliorează şi cei care o agravează, cât şi impactul pe care îl are
piciorul plat asupra stabilităţii şi mobilităţii bolnavului.
Dr ortoped va face o inspectie atentă a bolţii plantare, punând bolnavul să stea într-un
picior pe un plan tare şi dur cum ar fi o masă sau podea de ciment, pe o
scândură sau pe parchet. Ne vom da astfel seama care este gradul de prăbuşire a
bolţii.
Tot prin inspecţie trebuie să observăm
şi insuficienţa musculară. Un semn preţios, care poate pune diagnosticul încă
din faţa în care prăbuşirea bolţii plantare nu a devenit evidentă, este
contracţiatendonului extensorului degetului mare, care în unele cazuri se vede
proeminând sub piele ca o coardă.
Picior plat - desen
Piciorul Carlei
Dupa inspectie vine: examenul radiografic
al piciorului plat nu este de obicei necesar pentru punerea diagnosticului
ajutând doar în următoarele cazuri:
-- la un
bolnav care are o plantă plată şi la care nu suntem siguri că există şi o
prăbuşire a bolţii plantare
-- când
există bănuiala unor procese patologice supraadăugate ( artroze, exostoze )
-- în faţa
rarelor cazuri în care diagnosticul diferenţial este dificil.
Evoluţia
bolii
În evoluţia piciorului plat s-au stabilit 4 perioade:
a)
perioada 1 -- picior plat fără fenomene subiective;
b)
perioada 2 -- picior plat reductibil la durere şi oboseală la efort;
c)
perioada 3 -- picior plat contractat şi dureros;
d)
perioada 4 -- picior plat rigid, ireductibil, cu fenomene de artroză.
Între complicaţiile care pot să apară se
numără: degete în ciocan, exostozele
calcaneene.
Pronostic:
În cazul pacienţilor cu picior plat
prognosticul este favorabil dacă se folosesc talonatele (sustinatoare plantare).
Nefavorabil dacă nu se folosesc
talonetele din timp iar platfusul poate ajunge în gradul 4 adică prăbuşirea
bolţii plantare.
Tratament
1. profilactic are o deosebită importanţă. La vârsta primilor paşi există câteva principii de igienă, care nu
trebuie să fie neglijate nici de medic şi, mai ales, nici de părinţi.
Piciorul plat congenital trebuie imediat
corectat şi tratamentul urmat un timp îndelungat pentru că acesta nu se îndreaptă
de la sine.
Din
dorinţa părinţilo de a-şi vedea copiii mergând, există tendinţa de a-i încuraja
să se ridice cât mai repede în picioare. Copilul nu trebuie forţat să se ridice din mersul său de-a buşilea înainte
de a încerca el însuşi să se ridice şi să se susţină. Nu trebuie uitat faptul
că punctele de sprijin ale piciorului cum sunt scafoidul, al doilea şi al
treilea cuneiform, epifizele tibiei sau epifizele peroneului se osifică abia în
al doilea an de viaţă. Precocitatea poate aduce mari neplăceri.
Atunci când copilul începe să meargă
este recomandabil să fie lăsat umble şi să se joace cu picioarele goale, atât
în casă, cât şi în grădină, într-un loc curat, acoperit cu nisip şi îngrădit,
special amenajat pentru el. În felul acesta este permisă o mai bună dezvoltare
a musculaturii plantare şi hrănirea tegumentului decât în încălţămintea greu de
adaptat piciorului copilului mic în continuă creştere. În plus va putea astfel
profita de aerul curat şi de soare care fac bine.
Este de asemenea recomandabil ca atunci
când a mai crescut ( în jurul vârstei de 4-5 ani ) să fie lăsat să alerge şi să
se joace cu picioarele goale pe pământ tare, micile neregularităţi ale solului
contribuind la formarea bolţii şi la hrănirea ei prin contracţia continuă a musculaturii
plantare. În felul acesta îşi va dezvolta o bună boltă plantară şi o formă
frumoasă a picioarelor.
Cultura fizică şi sportul, aplicate
metodic şi sub supraveghere medicală, trebuie considerate ca mijloace de
prevenire de prim ordin ale piciorului plat.
Gimnastica va fi, pe de o parte, un
stimulent şi un puternic ajutor al dezvoltării armonioase a întregului
organism, iar pe de altă parte va tonifiamusculatura proprie a piciorului.
Cultura fizică trebuie efectuată cu
plăcere, în aer curat, la soare, recreativ.
În perioada de creştere şi, mai ales, la
pubertate, copiii trebuie supravegheaţi de medic. Acesta trebuie să observe
piciorul plat din timp şi să ia imediat măsurile necesare.
2.igieno-dietetic
Regim igienic de viaţă
–multă mişcare in
aer liber plus factori naturali
-alergatul desculţ prin iarbă, nisip, pietriş
-înotul, patinajul, schiatul)
-restricţii la sporturile:săritura în lungime, excursii pe distanţe foarte lungi, ciclism
3 medicamentos cuprinde medicamente care să amelioreze
durerile provocate de piciorul plat, cât şi miorelaxante.
4 ortopedic- chirurgical
ortopedic constă în
punerea în aparat gipsat a piciorului afectat care se execută conform regulilor
după care se iau mulajele. Se va reduce mai întâi piciorul plat corectând
valgusul şi apoi se vor trage liber feşele gipsate după ce s-a căptuşit în
prealabil piciorul cu un strat subţire de vată şi s-a tras circular o faşă de
tifon moale.
Aparatul gipsat va mobiliza articulaţia tibio-tarsiană, întinzându-se până
sub genunchi, pe care îl va lăsa liber. Se va mula foarte bine atât bolta
longitudinală, cât şi pe cea transversală cu ajutorul podului palmei în timp ce
se usucă gipsul.
Aparatul gipsat va fi ţinut de bolnav
timp de 20-30 zile, timp în care acesta va sta în pat.
La scoaterea aparatului gipsat, dacă piciorul
a devenit suplu şi reductibil, el va fi apt pentru un tratament conservator. În
timpul cel mai scurt el va purta susţinător plantar, confecţionat după mulaj.
Susţinătorul
plantar are rolul de a
menţine bolta plantară fiziologică normală a piciorului. El împiedică
accentuarea deformării, fixarea şi apariţia fenomenelor de incongruenţă,
suprimând totodată durerea şi oboseala. Acest susţinător nu-şi poate îndeplini
rolul său decât dacă este perfect mulat după forma piciorului corectat, altfel
devenind un instrument de tortură pe care bolnavul nu-l va putea suporta.
Ca o paranteză trebuie
menționată importanța talonetelor sau a sustinatori plantari, care trebuie sa
fie individualizați după caz, realizați în urma unei amprentări precise, manuale
sau computerizate.
Condiţiile
pe care trebuie să le îndeplinească un susţinător plantar sunt următoarele:
-- să
ridice bolta plantară şi să protejeze piciorul;
-- să aibă
exact forma piciorului corectat;
-- să fie
elastic, astfel să se adapteze perfect mişcărilor piciorului;
-- să nu
strângă piciorul ;
-- să nu
ocupe mult loc în pantof;
-- să nu
stânjenească forţa musculară, precum şi nervii şi vasele;
-- sănu
fie greu ( circa 60 de grame ).
Bolnavul trebuie să evite pe cât posibil
statul prelungit în picioare şi, dacă este cazul, să renunţe la profesia sa
care solicită un efort mare din partea membrelor inferioare în schimbul uneia
sedentare.
- chirurgical se adresează părţilor moi, oaselor şi
articulaţiilor. Ca intervenţie asupra părţilor moi s-a recondat deplasarea
inserţiei muşchiului gambier anterior pe osul scafoid, ca în felul acesta să se
menţină bolta plantară.
Tratament Pana la 4 ani este posibila vindecarea
spontana. Dupa aceasta varsta, sau chiar inainte se poate incepe gimnastica medicala si inotul. Sunt
contraindicate sporturile care presuspun ortostatism prelungit. Medicul va
recomanda familiei copilului urmatoarele: - sa se realizeze igiena locala cu
multa precautie copilul sa mearga ocazional cu talpile goale si sa poarte
incaltaminte fiziologica, exercitii de tipul: mers pe varfuri, mers pe marginea
externa a piciorului. Sa evite ortostatismul prelungit
Dupa 4 ani: sustinatoare plantare de
mentinere a boltii.
1. Tratamentul
prin Hidro-termoterapie (tehnica efecte).
Hidrotermoterapia este o metodă preţioasă pentru terapeut şi indiscutabilă pentru
igienă. Majoritatea bolnavilor cu picior plat au tulburări trofice care se
traduc prin transpiraţii abundente şi uneori fetide. O baie caldă de picioare
în fiecare seară are un dublu scop, acţionând favorabil prin mecanismele
specifice hidroterapiei.
Se mai foloseşte şi proecţia de curenţi
de apă caldă pe grupe musculare. În cazurile de debilitate care favorizează
piciorul plat se recomandă băile de soare, iar pentru tonifierea musculaturii
împachetările cu nămol.
2. Tratamentul prin
Electroterapie (tehnica-efecte).
Electroterapia, prin multiplele
sale tehnici, cu efect specific contribuie la uşurarea suferinţei de picior
plat.
Se va aplica tratament cu ultrasunet şi
cu curenţi diadinamici.
Tratamentul cu ultrasunet
se pote face în două feluri:
1 -- prin
contact direct cu tegumentul, folosindu-se ca strat intermediar gel, ulei sau
vaselină
În acest caz, capul emiţătorului trebuie
să se plimbe pe tegument prin intermediul gelului fără a se apăsa prea tare şi
imprimând o mişcare circulară sau liniară. Este important să se folosească o
viteză cât mai mică a capului emiţătorului. Trebuie
să se urmărească ca în permanenţă să aibă un contact perfect cu tegumentul şi
să fie în poziţie perpendicular faţă de acesta.
2 -- prin
contact indirect (în apă) când se interpune între capul emiţător şi tegument un
strat de apă.
3. Masajul, pe lângă efectul antalgic, este şi
miorelaxant sau, dacă se doreşte, poate fă şi tonifiant în funcţie de manevrele
folosite. Poziţionarea bolnavului este deosebit de importantă deoarece fiecare
poziţie permite o mai bună abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate.
Masajul este un procedeu indispensabil oricărei reeducări.
Este de necontestat valoarea sa în ameliorarea circulaţiei locale, în
favorizarea drenajului sanguin şi limfatic al piciorului, în resorbţia
edemelor, în ameliorarea nutriţiei ţesuturilor ca şi în normalizarea tonusului
muscular.
Masajul reprezintă ansamblul de mişcări manuale sau
mecanice care mobilizează metodic un ţesut sau un segment în scop terapeutic.
În cazul piciorului plat se va face mai întâi masajul regional, apoi zonal şi
selectiv, în aplicarea sa nefăcându-se separarea între masajul gambei şi cel al
piciorului care ne interesează în mod deosebit.
Efectele masajului:
Efecte
locale:
1. Acţiune sedativă asupra:
- durerilor de
tip nevralgic;
- durerilor
musculare şi articulare.
Acţiunea
sedativă se obţine prin manevre uşoare, lente care stimulează repetat
extraceptorii şi proprioceptorii existenti.
2. Acţiunea hiperemiantă locală se manifestă prin
încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se exercită masajul această
acţiime se exercită prin manevre mai energice care comprimă alternativ vasele
sangvine.
3. Îndepărtarea lichidelor de stază cu accelerarea
proceselor de resorbţie în zona masată. Masajul permite înlăturarea lichidelor
de stază. Acest efect este benefic la persoane cu insuficienţă venoasă
periferică şi apare după manevre profunde care conduc lichidul de stază de la
periferie spre centru.
4. Kinetoterapie.
Şezând, rulăm talpa înainte şi înapoi pe
rotiţele de lemn, aproximativ 3-5 minute.
Şezând, cu picioarele pe un baston mai scurt,
cu ambele picioare rulăm bastonul înainte şi înapoi, aproximativ 3-5 minute.
Şezând, prindem un serveţel cu degetele
de la picioare îl ridicăm în aer şi apoi îi dăm drumul, 30 de repetătări.
Şezând, cu talpa pe o minge mai moale,
rulăm înainte şi înapoi piciorul, după care prindem mingea cu degetele şi o
ridicăm de pe sol, 30 de repetări.
Şezând, prindem o minge cu ambele
picioare, o ridicăm de la sol şi apoi revenim, 30 de repetări.
Şezând, alegem şi prindem câte o
pietricică cu degetele de la picioare şi o mutăm în lateral, până terminăm
toata grămada şi apoi le muăm înapoi cu celălalt picior.
Şezând, ridicăm călcâiul de pe sol şi
rămânem în sprijin pe vârfuri, 30 de repetări.
Şezând, strângem un prosop prin tragerea
lui cu degetele de la picioare, 5-10 repetări.
Şezând, strângem o sfoară cu degetele de
la picioare, 5 repetări/ picior.
Mers cu paşi mici în lateral pe un
baston şi / sau pe un cerc, 5 repetări.
Mers pe vârfuri, 5 min.
Mers pe partea externă a labei
piciorului, cu degetele strânse ( ţinând o pietricică între degete), 5 min.
Urcat şi coborât pe scara fixă
(spalier),treaptă cu treaptă, păşind pe mijlocul tălpii, 5 repetări.
Sprijin pe genunchi, ducerea alternativă
a picioarelor întinse înapoi, cu vârfurile bine întinse şi păstrând contactul
cu solul, 30 repetări.
Stând pe genunchi, mâinile pe şold,
vârfurile întinse, trecerea în aşezat pe călcâie, 30 de repetări.
Mers pe vârfuri pe un plan înclinat, 5
min.
Bicicletă de cameră, 10-15 minute.
EXERCIŢII DE RECUPERARE PENTRU PICIORUL PLAT
I.
Exerciţii din
gimnastică
1. Pacientul din şezând pe un scaun rulează cu planta o minge in toatedirecţiile
2. Pacientul din şezând prinde cu degetele membrului inferior o bucată
de pânză şi o ridică de pe sol
3. Din şezând: abducţia membrelor inferioare+ flexia genunchilor
+rotaţieinternă+supinaţie, astfel încât plantele celor două membre se privesc.
Seincearcă menţinerea
in poziţie timp de 10 secunde.
4. Din şezând, pacientul execută flexia gambei pe coapsă şi flexia
plantarăîncercând
să-şi atingă şezutul cu vârfurile degetelor.
5.Din decubit
dorsal cu membrele inferioare în faţa unui spalier. Pacientulsprijină planta
uni membru pe a-2-a treaptă a spalierului. Celălalt membrurămâne pe sol.
Pacientul încearcă ridicarea feselor şi a trunchiului de pe planul
solului, împingându-se în treapta spalierului
6. Mers pe
vârfuri.
7. Mers pe
călcâie
8. Folosirea
stepper-ului
9. Mers pe
bicicletă
10. Din
patrupedie: se asează o eşarfă între membrele superioare şi celeinferioare.
Pacientul incearcă să prindă cu degetele piciorului eşarfa şi să omute în spate.
Exercitii in apa:
1. Sărituri pe
vârfuri
2. Mers pe
partea laterală a piciorului
3. Din
ortostatism: un membru inferior rămâne fixat pe sol, în timp ce, celde-al
doilea membru face cu ajutorul piciorului un unghi de 90 grade cu piciorul
de sprijin. Se execută mişcarea de ridicare pe vârful piciorului II,apoi de
sprijinire pe partea dorsală a falangelor. Se revine in poziţie iniţialăfăcând
trecerea pe vârful piciorului. ( mişcare de balet).
4. Din
ortostatism: pacientul este rugat să ţină membrele inferioare apropiateşi să
incerce răsucirea genunchilor spre lateral. Genunchiul drept spre
parteadreaptă, iar cel stâng spre partea stângă. Facand această mişcare se
produce prin rotaţia externă a tibiei o ridicare a arcului plantar şi
supinaţia piciorului
5. Pacientul
stă cu spatele la marginea bazinului şi se ţine de aceasta. Execută flexia
coapsei pe bazin la aproximativ 90 grade, cu genunchii inextensie si cu flexie
plantară maximă. Din această poziţie execută forfecăriale membrelor inferioare(
dreptul sus şi stangul jos, apoi invers)
III. Exerciţii din înot.
1.Brat cu
picioarele în supinaţie
2. Craw cu
flexie plantară
3.Fluture cu
flexie plantară şi uşoară supinaţie a picioarelor
4.Picioare-spate:
membrele inferioare execută forfecări uşoare menţinând în permanenţă
flexia plantră. Pacientul “bate apa” cu tălpile.
5. Pacientul
îşi aşează toracele pe o plută şi execută mişcări de adducţie şi abducţie ale
membrelor inferioare
6. Pe burtă cu
pluta(sub torace) execută forfecări cu membrele inferioare insus şi in jos
7) Asigurat cu bagheta
plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de pedalarea membrelor inferioare în apă.
8) Asigurat cu
bagheta în jurul trunchiului, mişcări de antepulsie şiretropulsie a membrelor
inferioare.
9) Asigurat cu
bagheta plutitoare în jurul trunchiului, mişcări de abducţie şi adducţie a
membrelor inferioare.
10) Din plută
pe spate, pacientul efectuează flexia copasei pe bazin şi agambei pe coapsă, cu
flexie plantară; ajutat de kinetoterapeut.
Totul a fost cules din diferite studii si referate de pe internet o sa revin si cu sursele prin linkuri.